furia

Încerc să prind în mână cine sunt,
Orice ating dispare parcă frânt,
Furia din mine are un gust crunt,
Nimic nu rămâne veșnic pe pământ.

Iar când deschid gura, numai distrug,
Durerea e mai blândă doar când plâng,
Furia din mine arde pe un rug,
Pe mine, de pe jos, încerc să strâng.

Este jale în mine fără vindecare,
Rana timpurie nu are salvare,
Furia e copilul fără de alinare,
Furia e copilul speriat de omul mare.

← înapoi la poezii

← înapoi la pagina principală